Am fost să vedem şi noi noul mall. Pot să-l descriu în trei cuvinte: MARE, MARE şi… MARE. Parcarea plină, ultimul loc cred că noi l-am luat. Şi cu un sistem de codificare tare complicat. Noi am fost la A 3 roşu fluture. Lângă albastru lebădă. Nu am înţeles rostul regnului animal de pe pereţi, decât dacă se ia după importanţa pe care o au indivizii în lanţul trofic, adică noi aştia de la fluture eram clar dezavantajaţi faţă de cangur, care era fix lângă lift. Înăuntru lume multă, foarte multă pentru un spaţiu aşa de generos. I-am acordat circumstanţe atenuante având în vedere că e abia deschis şi vine lumea, ca şi noi, ca la circ. Pentru început am căutat criza. Cea economică. Nicăieri. Mi s-a părut cel mai luxos mall din Bucureşti. Adevărul e că era şi pregătit pentru perioada sărbătorilor şi toate steluţele şi perdelele de lumini îţi luau ochii.
Author Archive
Lipseşte martie din post? Niciodată! Nici noi de la târg. De dulciuri şi ceai de la Afi Palace Cotroceni. Era şi o ocazie tocmai potrivită pentru mama familiei să ajungă în contact cu noul mall, care în mod surprinzător pentru o femeie, mi s-a părut “prea mare”. Deşi era destul de aglomerat, târgul l-am găsit într-o zonă mai liniştită, prilej foarte bun pentru trepăduş să atragă priviri admirative şi pline de zâmbet. Sincer mă aşteptam să fie ceva mai spectaculos. În realitate am găsit doi clowni ce pictau copii pe faţă şi doar un loc cu arome de ceai, unul cu arome de cafea, şi cel mai plăcut… mai multe dedicate dulciurilor. Mi-a plăcut foarte mult că am gasit bezea. Dar nu orice fel, ci din aceea ce părea uscată pe soba bunicii, grozavă la gust, crocantă pe deasupra şi moale înăuntru… perfectă! Plus căteva specialităţi franţuzeşti absolut delicioase. Pentru părinţi! Mai spre stânga erau calupuri de nuga cu o mulţime de arome. Nu am gustat dar arăta apetisant. Ceva prăjituri, trufe şi multa baclava. Atunci când am ajuns noi nu erau spectacole, aşa că Rareş a profitat de consumatorii de dulciuri şi i-a transformat spontan în spectatori. Dar vă zic: bezeaua… un vis!
Cât timp nu cauţi un pătuţ pentru copilul tău? Să fie de lemn sau pliabil? Mov sau cu vibraţii şi muzică? Musai cu saltea din iarbă de mare, cu o lenjerie veselă şi pe Winnie să-i vegheze somnul. În primele luni, pătuţul e al doilea loc ca siguranţă oferită, după braţele părinţilor bineînţeles. Acolo învaţă să se rostogolească, apoi se prinde cu manuţele şi se ridică în picioare. Acolo îl laşi ca să mergi un minut la toaleta, sau să-ţi schimbi bluza. Ştii că acolo rămâne. Dar nu pentru mult timp…
Între 1 si 3 ani, copilul tău cel mic va încerca să escaladeze pătuţul care i-a fost ca un cuib din prima zi când aţi venit acasă. Bineînţeles, asta dacă nu exersaţi cosleeping-ul. În cazul în care copilul a renunţat la scutece pe timpul nopţii, e nevoie să aibă cum să ajungă în siguranţă la toaletă. Şi mai e posibil să vină din nou barza, iar pătuţul lui să fie ocupat de noul locatar. În toate aceste situaţii e momentul să iei în considerare îndepărtarea unei părţi laterale a pătuţului, sau plecaţi frumos la cumpărături de pat pentru copii.



Comentați ?