Azi am întâlnit-o pe Firicel. Domnișoara Firicel. Mi-o imaginasem în fel și chip, reușisem chiar să o zăresc pe ici pe colo. Dar nu credeam că Firicel nu e o carte, ci emoție, amintire, tresărire copilăroasă, zâmbet de culori și dragoste.
M-am întâlnit cu Ada la steaguri și după câțiva pași mi-a prezentat-o: “Miroase grozav!”. Nimic mai greșit. E grozavă cu totul. De cum o vezi te fascinează un chip vesel. Ochii îi lucesc în culori pline, rotunde, are pielea foarte fină și da, parfumul ei îți prinde mintea în lumea carților.
Trebuie să stai de vorbă cu ea, cu Firicel. E vorbăreață de la prima pagină. Îți spune despre arici, domnul Narcis, grădiniță, îngeri, ciocolată. Gesticulează și râde în hohote, fredonează și imediat tace copilăresc. Ca la sfârșit să șoptească în taină: Șșșșș!
(Citește mai mult)
Notă: N-am gustat alcool. Nu iau halucinogene. În afară de o durere de cap rezistentă, sunt bine și lucidă.
Și da, am congelat pantofii.
Cui i s-a întamplat (mă adresez doamnelor exclusiv) să-i pice cu tronc o pereche de încălțări și ele să facă pe nebunele și să cauzeze bătături, mers cu sughiț, dureri intercostale (că pe cele de la locul faptei nu le mai simți din cauza amorțelii), cuvinte grele și amenințări spuse printre dinți la semafor, când te bucuri că e roșu pentru pietoni, pentru că așa iei o pauză și poți să respiri? Mie… săptămâna asta! Eu m-am topit după ei, ei m-au făcut să ma țin de garduri. Am zis că renunț la ei, apoi am uitat de chinuri, i-am primit iar în viața mea, i-am înjurat, ne-am împăcat, am luat o pauză.
Ea: Bagă-i o noapte la congelator! Îi încalți imediat ce-i scoți, stai 10 min cu ei și se lasă forever.
(Citește mai mult)
Ce semne îți lasă o naștere? În afară de strălucirea aia din ochi, care se numește fericire, în afară de cearcănele care se traduc în ore de nesomn, în afară de crăpăturile de pe inima mult prea mică pentru o dragoste imensă… o cicatrice poate, un corp anemic, unghii moi, kilograme în plus, vergeturi, dureri de spate, căderea părului. Toate la un loc sau poate unele, pe sărite.
Pentru mine cea mai importantă a fost căderea părului. După o sarcină în care nu mi-a picat nici măcar un fir sau firicel, după o naștere pe care am resimțit-o fizic și mai ales emoțional foarte puternic, după 3 luni de puericultură aplicată, a început să cadă, el părul. Întâi timid, apoi în 3 săptămâni, a căzut aproape tot. Așa am somatizat eu un buchet de emoții foarte intense. Șocul a fost cu atât mai mare cu cât s-a întâmplat într-un timp foarte scurt. Ajunsesem să-mi fie frică să apropii peria de el, sau șamponul, chiar și privirea.
Am încercat vitamine, de la Elevit la Forcapil (complex de B-uri, destul de renumit pentru îmbunătățirea rezistenței părului și unghiilor), trecând și prin Revalid. Masaj local cu fel și fel de amestecuri de ierburi, rețete auzite peste tot. Apoi capsule de la Vichy, faimoase în reclamele de la televizor. Nimic. Șampoane știute și neștiute. Nimic nu-l îndupleca să nu părărească partenerul deștept 
.
(Citește mai mult)
Loading ...
Comentați ?